Un dispozitiv de stocare a datelor bazat pe o memorie electronica, flash, in stare solida, folosit in camerele foto/video digitale, laptop-uri, telefoane, playere MP3, console de jocuri, cat si in multe alte dispozitive. Printre avantajele cardurilor de memorie se numara: capacitate de rescriere foarte ridicata, independenta fata de sursa de electricitate, marime si greutate redusa. Exista si carduri de memorie cu alt tip decat memorie flash in stare solida. In plus, exista numeroase tipuri de carduri de memorie specializate in functie de scopurile pe care le au de indeplinit.
Cardurile de memorie au aparut la inceputul anilor 1990, iar printre primele carduri a fost cardul PC(PC Card), sau PCMCIA, in prezent folosirea sa fiind restrictionata, de aparitia altor tipuri de carduri, la aplicatiile industriale, sau ca mod de conectare a altor dispozitive (modem). Aproximativ in aceeasi perioada au aparut si alte tipuri de carduri, cum ar fi CF (Compact Flash), SmartMedia si Miniature Card; de asemenea, anumite dispozitive foloseau deja unele carduri de memorie, carduri ce in timp au devenit precursoarele cardurilor moderne. De la aparitia lui PCMCIA si pana in anul 2000 aparusera deja multe alte formate printre care SD/MMC, Memory Stick, xD-Picture Card, si altele. Lupta a fost intotdeauna directionata inspre carduri de dimensiuni cat mai mici, cu capacitate de stocare cat mai mare, multe tipuri de carduri fiind rapid depasite de altele mai mici, dar mai incapatoare. Anumite standarde, insa, au reusit sa se impuna chiar daca uneori doar temporar. Spre exemplu in 2001 SmartMedia controla aproape 50% din piata de memorii pentru camere digitale, iar CompactFlash detinea monopolul asupra camerelor din spectrul profesional. In 2005 insa SmartMedia a fost ajuns din urma de cardurile SD/MMC, in lupta intrand si xD si mai experimentatul CompactFlash. Campul aplicatiilor industriale, acolo unde marimea nu e un aspect esential, inca se afla sub influenta veteranului PCMCIA. Piata telefoanelor mobile, in schimb este puternic fragmentata, nici unul dintre producatorii de carduri nereusind o cota majoritara.
Cardul SD(Secure Digital)
Un format raspandit printre producatorii de camere digitale, palmtop-uri, PDA-uri, telefoane mobile, dispozitive GPRS si console de jocuri, a fost creat in urma acordului intre Matsushita(Panasonic), SanDisk si Toshiba, in 1999, pentru a concura cu alternativa Sony. Acest tip de card a evoluat din standardul MMC, avand printre altele un design asimetric al pinilor, pentru a asigura o montare corespunzatoare, si un mecanism de protectie a securitatii datelor.
Foarte util de stiut este faptul ca un card SD poate fi facut sa permita doar citirea datelor prin actionarea micului comutator de pe partea cu coltul taiat, astfel incat el sa fie departat de capatul cu pini al cardului. Aceasta facilitate aduce si un posibil dezavantaj, deoarece exista posibilitatea defectarii comutatorului si a blocarii cardului.
O alta informatie utila ar fi cea ca defragmentarea unui astfel de card, ca de altfel defragmentarea majoritatii cardurilor de memorie este inutila deoarece nu duce la imbunatatirea performantelor.
Capacitatea unui astfel de card depinde de versiunea acestuia, existand initial o limita de 4 GB(cardurile SD pot avea maxim 4 GB), depasita de versiunea SDHC(Secure Digital High Capacity) care are o capacitate maxima de 32 GB, nu fara dezavantaje insa, datorita problemelor de compatibilitate.
Vitezele maxime de citire si scriere variaza de la 1x(150kB/s) la 66x(10 MB/s) la cardurile cu specificatii SD 1.01 si pana la 133x(20MB/s) definite de specificatiile SD 1.1.
Cardul MiniSD
Cardul MiniSD a fost lansat de SanDisk in 2003, ca alternativa de dimensiuni reduse fata de cardul SD, avand ca scop initial implementarea in telefonia mobila. Cu timpul, insa, au penetrat si alte sectoare ale pietei, in mare parte ajutati fiind si de existenta unui adaptor de compatibilitate cu standardul SD. La fel se intampla si cu cardurile microSD care pot fi folosite in dispozitive miniSD cu ajutorul unui adaptor insa nu si invers.
Capacitatea cardurilor miniSD variaza de la 16MB la 8 GB, iar este comparabila cu rata medie de transfer a unui card SD. Cardul miniSD nu ofera posibilitatea blocarii scrierii, dar daca folositi un adaptor si primiti o eroare la scrierea, atunci acesta permite blocarea scrierii si deci trebuie actionat comutatorul adaptorului.
Cardul microSD
Cel mai mic card comercializat la scara larga, este folosit in principal in telefoane mobile, dispozitive GPRS, si console de jocuri, neavand totusi exclusivitate. Dezvoltat SanDisk din standardul TransFlash(numele microSD inainte de aparitia standardului SD) dispune si el de posibilitatea adaptorului pentru compatibilizarea cu standardul SanDisk urmator din punct de vedere al dimensiunilor(miniSD).
Capacitatea maxima este de 4 GB, dar varianta SDHC dubleaza sau chiar tripleaza aceasta posibilitate. Interesant este, ca la un card microSD de 12 GB densitatea datelor este de 104 GB/cm3. Ofera aceeasi rata de transfer ca si fratele mai mare miniSD.
Multimedia Card(MMC)
A fost lansat in 1997 de Siemens AG si SanDisk, si datorita specificatiilor de baza este mai mic decat cardul CompactFlash. A evoluat de la interfata seriala pe un singur bit pana la operarea cu cate 8 biti de date. Datorita compatibilitatii generale cu cardurile SD si-a pastrat unii clienti desi multi dintre ei au trecut la aceasta varianta. Cardul MMC este cel mai adesea varianta utilizata pentru legatura intre un dispozitiv portabil care scrie date(camera digitala) si PC fiind folosit pentru a citi si vizualiza datele(sau imprima cu ajutorul imprimantei). Sloturile SD pot citi adesea fara complicatii suplimentare carduri MMC.
Capacitatea cardurilor MMC ajunge pana la 8 GB, si sunt raspandite in mare in aceleasi zone ca si celelalte tipuri de carduri, in mare parte in dispozitive portabile. Ca si la variantele SecureDigital exista numeroase variante de carduri care implementeaza sau imbunatatesc standardul MMC, varianta de baza reusind o rata de transfer maxim de 20 Mbit/s(aprox. 2,6 MB/s).
RS-MMC(Multimedia Card de Dimensiuni Reduse)
Pur si simplu o varianta mai mica a MMC-ului cu o capacitate maxima de 2 GB si cu aceeasi rata de transfer. Folosit de Nokia si Siemens, si se pare abandonat dupa ce primul s-a trecut la implementarea SD, miniSD, microSD, iar celalalt s-a retras de pe piata telefoanelor mobile.
Prin varianta DV-RS-MMC (Multimedia Card de Dimensiuni Reduse cu Tensiune Dubla), care poate opera atat la tensiune standard, cat si la o tensiune redusa, este asigurata reducerea consumului de energie, lucru extrem de important pentru dispozitivele mobile.
MMC 4.x
Incepand cu versiunea 4.0 cardurile MMC vin cu o serie de imbunatatiri ca, frecventa de operare sporita, o magistrala de 4 sau 8 biti, suport pentru tensiune duala, si aceleasi specificatii in privinta compatibilitatii(compatibile cu standardul SD).
Memory Stick(MS)
Alternativa Sony combatuta de standardul SD, si lansata in 1998. Adesea reprezinta si denumirea generica a unei intregi familii de carduri de memorie pornita de la aceasta varianta. Lansat original in varianta de 4 MB(rata de transfer aprox 2 MB/s) Sony a anuntat ca este limitat teoretic la 32GB, in varianta Memory Stick PRO. Desi longeviv pe piata cardurilor de memorie, nu a fost niciodata preferatul majoritatii, fiind implementat aproape exclusiv de sectoare de productie ale dezvoltatorului(Sony), si de parteneri ai acestuia, iar raspandirea sa se datoreaza in mare parte puterii si extinderii firmei promotoare.
Memory Stick PRO(MS-PRO)
Dezvoltat de Sony in parteneriat cu SanDisk, ca raspuns la problema spatiului(capacitatii de stocare). Varianta originala a MemoryStick era limitata la 128 MB, iar solutia in acel moment a fost usor bizantina: Memory Stick Select, pur si simplu doua cipuri de 128 MB in acelasi card, numele select venind de la faptul ca era necesara comutarea manuala intre cele doua cipuri.
Problema spatiului rezolvata se pare ca noile carduri ofera o capacitate teoretica maxima de pana la 32GB, desi nu este sigur daca aceasta varianta sau versiunea Duo,cat si compatibilitate cu originalul. De asemenea sunt oferite si rate de transfer usor crescute in versiunea de baza, desi exista si variante cu viteze de transfer mult mai mari(20MB/s), in variantele de peste 1 GB.
Memory Stick Duo(MS-Duo) si Memory Stick PRO Duo(MS-PRO-Duo)
Variantele de dimensiuni reduse ale firmei Sony, care sa fie folosite in dispozitivele de buzunar, cum ar fi telefoanele mobile si camerele digitale foarte mici. In mare parte specificatiile sunt identice cu variantele mai mari, atat din punct de vedere al capacitatii cat si al vitezei de transfer, cu precizarea ca varianta PRO este cea care ofera capacitati mai mari de 128MB.
CompactFlash(CF)
Este un format folosit in dispozitive de stocat dateprodus pentru prima oara de SanDisk in 1994. Exista doua mari tipuri de dispozitive Compact Flash, delimitate de grosimea cardului de memorie(3,3 mm versiunea 1, si 5 mm varianta CFII). Exista si delimitari ale vitezei acestea fiind codate folosind cifre arabe de la CF la CF 4.0 aparut in 2007. Este unul dintre cele mai longevive, cele mai raspandite si cele mai de succes formate de carduri de memorie, monopolizand pentru mult timp segmentul de piata al camerelor profesionale, datorita costului si raportului capacitate/dimensiune.
Capacitatea maxima a unui astfel de dispozitiv este de 64GB, aceste dimensiuni nedumerind adesea camerele digitale aparand astfel probleme fie la formatarea cardului fie la viteza de scriere sau de citire. Nu exista diferente majore intre cele doua variante CompactFlash (in afara grosimii). CF 2.0 ofera o rata de transfer de pana la 16MB/s, CF 3.0 de 66MB/s, iar cel mai rapid CF 4.0 ajunge pana la 133MB/s.
xD-Picture
Un format folosit aproape exclusiv in camere digitale de unde si numele extreme Digital. A fost proiectat de Olympus si Fujifilm, dar acum este fabricat si de alti producatori. Capacitatea variaza de la 16 MB la 512 MB in varianta originala, varianta imbunatatita M oferind pana la 8GB dar cu carente la capitolul viteza, varianta H reusind sa rezolve aceasta probleme. In plus Olympus a declarat ca folosite cu unele camere Olympus, varianta H ar suporta unele efecte asupra imaginilor capturate, dar au probleme de compatibilitate. Vitezele de transfer pornesc la varianta standard de la 1,3 MB/s si ajung la varianta H la 4 MB/s.
Parerea specialistului
Exista cateva aspecte care trebuie luate in considerare atunci cand nu stiti ce card de memorie sa cumparati.
In primul rand trebuie sa stiti ca acest tip de memorie(flash) suporta un numar maxim de operatiuni(in principal scriere) care se pot intreprinde asupra celulelor de memorie, inainte ca acestea sa se blocheze. Acest numar variaza de obicei intre 10.000 si 1.000.000 de operatiuni. Este posibil insa ca unii producatori sa ofere diverse solutii pentru a spori numarul acestor operatiuni, prin utilizarea celulelor de memorie mai putin solicitate pana atunci asa ca este bine sa va interesati.
In al doilea rand, sunt sigur ca nu veti alege dispozitivul pe care doriti sa-l cumparati in functie de cardul de memorie ci invers insa exista posibilitatea ca totusi cumparand spre exemplu un telefon mobil sau o camera digitala, sa nu fiti automat obligati sa cumparati un format de card care nu va multumeste. Si daca nu sunteti decis intre doua produse concurente, cardul poate face diferenta.
Daca veti folosi exclusiv cardul pentru operatiuni intre camera digitala, sau telefon mobil, etc. si calculator, atunci lucrul la care trebuie sa fiti atenti este capacitatea de stocare, care trebuie sa suficienta pentru nevoile dumneavoastra avand in acelasi timp si o rata de transfer multumitoare, deoarece dispozitivul este deja compatibil cu acel card, iar pentru PC se gasesc cititoare de carduri compatibile cu majoritatea standardelor.
Este foarte util sa va ganditi ce aparate mai aveti si ce carduri de memorie poseda acestea pentru ca avand spre exemplu patru dispozitive cu patru carduri diferite, lucrul acesta va crea o puternica dependenta fata de PC daca vreti ca cele patru dispozitive sa interactioneze( Sa spunem ca faceti o poza cu camera digitala, iar mai apoi vreti sa o transferati pe telefon, sa o printati fara a mai porni PC-ul, sau sa o trimiteti unui prieten folosind telefonul, Internetul, sau alta modalitate. Toate aceste operatii trebuie sa treaca prin cititorul de carduri al PC-ului.) Sau toate aceste operatii pot fi facute fara a folosi PC-ul, ci doar unul, doua, patru, sau chiar mai multe carduri care sunt compatibile. Este util uneori sa va ganditi ce dispozitive ati vrea sa interactioneze cu aparatul pe care doriti sa-l cumparati si la cel mai bun mod de a face compatibile cardurile de memorie pe care aceste dispozitive le suporta. Regula de baza este ca un dispozitiv care are un card mai mare poate citi, prin intermediul unui adaptor, un card mai mic, insa e bine sa intrebati pentru ca adesea compatibilitatile nu sunt determinate strict de dimensiuni.
